Fișe de lectură: revista Gândirea (1921) despre dispariția conținutului din mesajul media

Gândirea, an 1, nr 8, 15 aug 1921 

Gandirea, cea mai puternică revistă din interbelicul românesc, a ținut ordine într-o societate marcată puternic de ispita fragmentării, a dezunirii sufletești (Vulcănescu, "Cele două Românii",  fractura dintre România țărănească, a rânduielii și România urbană) și geopolitic-centrifugală (a provinciilor nou alipire, fiecare cu determinanta lor post-imperială, rusească- Basarabia, habsburgică - Transilvania, franco-bizantină a Vechiului Regat).

Cezar Petrescu, "Literatură și gazetărie", pp. 141-143

Aici marele romancier dezghioacă provocarea barbarizării societății moderne, la încheietura dintre literatură și presă. Cum presa distruge literatura lăsând astfel  fără gândul cunoașterii societatea. Cezar Petrescu îmbracă analiza în observația literară: "M'am întâlnit săptămâna trecută, în tren, cu unul dintre scriitorii noştri pe care publicul cititor şi critica, printr'un rar acord de aprecieri îl decretase unanim şi fără rezerve: „o speranţă a tinerii generaţii. îşi;dusese familia la ţară şi se întorcea acum, după un scurt concediu de zece zile, la masa redacţiei, despre care-mi vorbea cu cuvinte amare ca despre o osândă de galeră." 

Tehnica imprimării rapide și difuzarea de masă, frecvența "știrilor" denaturează mesajul. Tehnologia transmiterii informației devine … mesajul, ceea ce McLuhan avea să descrie 40 de ani mai târziu prin "media este mesajul" (în "Undertstanding Media: The Extensions of Man", 1964): "Intr'o staţie, unde acceleratul se oprise două minute, ochii lui jinduiră masa şefului aşezată sub un cireş ; masă de modest gospodar rustic, cu faţa ei albă, cu sticla de vin brumată, cu ceştile de cafea fumegânde, si cu paserile ciugulind fărâmituri împrejur. Soarta aceluia îi păru neasemuit mai ferice, decât tirania linotypului." Înlocuim "linotip" - uriașul utilaj prin care se tipărea presa cu "internet" și avem aceeași vedere contrastantă, între realitate și "știre".

Banii, care vreme de secole au finanțat Renașterea, sunt atrași de morișca tiparniței: "Număr şi găsesc jumătate din scriitorii cei tineri robiţi presei. (Cuvântul nu e prea tare). Cei mai mulţi par a fi renunţat chiar la prima vocaţie. Işi mai amintesc numai când o revistă sau un editor în goană după manuscris fac apel şi la vremelnica şi capricioasa lor colaborare."

La prima vedere, ar părea că e bine. Presa ar putea fi înviorată de talentul artistic al tinerilor scriitori. Dar nu e așa, nu e decât risipă. Și nu e vorba doar de talentul artistic întins ca asfaltul de uriașele interese financiare ale presei. Masele încetează să mai citească: "Se risipesc astfel în gazetele cu care lectorul îşi împachetează ghetele trimise la pingelit şi cu care gospodină îşi acopere rafturile din cămară; îndestule scânteeri pierdute pentru totdeauna. Acestea toate însă, o vedem acum în paguba literaturei. Căci aşa cum e alcătuit astăzi ziarul, nu îngădue, nici măcar ca limitată concesie, libera iniţiativă, a scribului. Foileton nu există decât pentru romane de senzație, coloanele rezervate pentru problemele de cultură sunt sacrificate reclamelor, materialul de consistenţă al tuturor foilor, cu una ori două excepții, e format de polemici şi hârţuelii politice, de cea mai sgomotoasă şi demoralizantă zădărnicie."

Ce ar fi trebuit să fie presa? Ce am pierdut? "Factor de educație cetățenească", prin difuzarea mesajului după o anume rânduială, "cu doctrină", scrie Cezar Petrescu. În loc de aceasta, presa pune umărul la dez-educarea societății: "A patra putere în stat părea a-şi aminti în răstimpuri, că are şi altă menire decât îndeletnicirile de şantaj, de superficială retorică şi de pură negaţiune. Doctrina, pe vremuri nu era proscrisă cu desăvârşire, şi pentru cinci parale ziarul pe lângă înregistrarea de hoţii şi de omoruri, de fraude şi sinucideri, de înjurii şi încăerări electorale, cerca să fie şi un factor de educaţie cetăţenească."

Ce înseamnă această rebarbarizare? Invrajbire și înlocuirea gândirii cu violența. Primii care cad pradă acestui proces sunt chiar intelectualii, care se prostituează.  "Contribuţia tiparului în criza de astăzi e învrăjbire, bagatelizare, fariseism şi tocmeală politică.

…

Adică, ia rândul său superficializează, bagatelizează, substitue violenţa gândirei,şi convingerea— care ar fi să rămână ultimul fanatism nealterat al intelectualului — o supune unui tarif. Iar cum facultăţile, ca şi organele, pentru a via cer exercitarea lor, şi cum ziarul actual nu mai tolerează scriitorului liberul joc al facultăţilor sale, ci îl constrânge la îndeletniciri ce fac carieră strălucită absolvenților de patru clase gimnaziale; — scriitorul devenit gazetar, rămâne o individualitate hibridă. In presă nu poate străbate mai departe de masa cu foarfece şi borcanul cu gumă. Acolo au ajuns şi ajung să piloteze opinia publică, număraţi pe degete — nu acei cari risipesc talent, cari au adus meseriei o acumulare de cunoştinţi, sau curaj, sau loialitate, sau alte calităţi supărătoare, ci birue indivizi înarmaţi cu virtuţi pe cari condeiul refuză a le defini [s.n.]"

Prin monetizarea circulației informației se declanșează, iată, nu doar infantilizarea presei, care, la rândul ei "ucide literatura", cum scrie Cezar Petrescu, ci chiar analfabetizarea societății, despiritualizarea acesteia prin apariția personalității hibrid, prinse între goana după ziua de mâine și incapacitatea mentală de a o finaliza.