Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului văzută de generația tânără

    

    Universitatea de vară de la Izvorul Mureșului reprezintă un moment de trezvie a conștiințelor încă neamorțite. Acest lucru se datorează faptului că acolo s-au discutat problemele națiunii române, precum capacitatea de proiecție a securității demnității propriilor cetățeni din interiorul granițelor și la supraviețuirea identitară a românilor din comunitățile istorice și diaspora.    

    Specificul acestei ediții a constat în faptul că, dincolo de problemele de autoritate ale statului român (mai precis lipsa acesteia), se constată nevoia unui vector care să ghideze insulele de românitate printre capcanele economice și ideologice ale vremii. Lipsa autorității legal-administrative a statului duce în mod direct la o golire a sufletelor sau, mai exact, la o deznaționalizare a simțirii românești (în diaspora, dar și în țară). 

   Soluția? Ridicarea unor elite al căror singur obiectiv major să fie apărarea demnității românești (naționale). (cercetător Alin Bulumac)

           

    De douăzeci de ani, românii din județele Covasna și Harghita, alături de cei din afara granițelor, își spun păsurile fraților din țară prezenți la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului. Aici găsesc un umăr pe care să plângă și o mână de ajutor. Dezbat, ridică probleme, leagă prietenii, schimbă impresii, comunică sufletește unul cu altul, fiind în același cuget al dăinuirii identității românești. De aceea, Universitatea a devenit un exemplu pentru universitățile din țară, tot mai străine de formarea studenților în spiritul valorilor binelui, frumosului și adevărului. Noile generații au șansa în cadrul universității să învețe că binele reprezintă servirea patriei, adevărul realitatea a propriului neam și frumusețea, felul în care îți porți demnitatea de român și relaționezi cu cel ce-ți seamănă.

    În cele cinci zile petrecute acolo, am descoperit următoarele:

1. Credința, nădejdea și simțul datoriei sunt resorturile liderilor românilor. Soarta comunităților românești devine din ce în ce mai sumbră, fiind tot mai șicanate, dar, liderii lor, în ciuda realității, continuă să lupte.
2. Cu greu mai putem vorbi de un stat românesc. Cel mai bun termen pe care-l putem folosi în prezent este cel de „stat din România”. Abandonarea comunităților românești din Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria, Covasna și Harghita ne dovedește îndreptățire utilizării noului termen. Nu mai menționez, de infiltrările și trădările de la nivel înalt care transformă statul într-un mijloc de supraviețuire al altor popoare decât al românilor.
3. Puțini au întrevăzut acum mulți ani că Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului va instrui o generație de patrioți capabilă să repornească o mișcarea politică națională. Oare ce amprentă va lăsa asupra noilor generații?
4. Singura instituție implicată organic în viața și deci dăinuirea elementului românesc oriunde s-ar afla este Biserica Ortodoxă Română.
5. Cu greu putem crede astăzi, într-un timp istoric caracterizat de o globalizare menită să omogenizeze popoarele, că viața românilor suferă tocmai pentru că sunt ... români. Pentru ei a fi român se traduce în lucruri simple: vor ca ai lor copii să studieze în limba maternă, să se roage în propria limbă și să fie tratați egal cu proprii conaționali din țările în care trăiesc. Lucruri simple, dar neluate în seamă. (drd. Narcis Rupe)

 

   Universitatea de Vară de la Izvorul Mureșului a fost un eveniment care ne-a oferit o perspectivă asupra situației spațiului românesc și a problemelor acesteia.

     În primul rând, am avut problema românilor lăsați de istorie în afara granițelor țării.

    Statul român continuă să fie indiferent la situația românilor din Nordul Bucovinei, Ținutul Herța și Bugeac (zone care se află actualmente în Ucraina), la cei din Bulgaria, Serbia, inclusiv Basarabia, precum și la comunitățile românești din Ungaria și Maramureșul istoric.

    Am fost impresionată de problemele cu care se confruntă oamenii de acolo, în special datorită faptului că oameni din zonele respective au fost prezenți.

    Pe lângă drama românilor din fostele comunități istorice, s-a prezentat situația românilor din Diaspora și angajamentul statului român față de cei care au plecat în căutarea unui trai mai bun.

        Concluziile conferințelor au fost devastatoare:

1. Statul român abandonează sau ignoră (depinde de regiune) situația românilor din comunitățile istorice – este absolut orb la cererile românilor din aceste comunități care cer de ani de zile sprijin din partea statului român
2. Nu există politici clare cu privire la românii de dincolo de granițe. Toate demersurile sunt fie vagi, fie inexistente.
3. Conferințele care s-au ținut ar trebui să fie un semnal de alarmă, dar nu sunt luate în considerare pentru că:

• Statul român este inert (a depășit situația statului incapabil, adică el nici nu poate, nici nu vrea).
• Din păcate este vina noastră. De ce? Pentru că reprezentanții pe care i-am ales nu sunt în stare să acționeze în interesul nostru. Toate structurile politice care guvernează într-un fel sau altul politica de stat, nu sunt în stare să NEGOCIEZE la nivel internațional pentru interesul românilor. Structurile știu să atragă fonduri europene. Ghiciți ce? Pentru niște proiecte care nu sunt naționale (adică benefice României) și nici gândite strategic.
• Dincolo de orice discuție de orientare politică, trebuie să recunoaștem că avem o problemă și anume: noi nu vedem foarte clar care este distincția dintre naționalism și globalism când cei mai mari globaliști sunt, de cele mai multe ori, naționaliști. Cum? Prin faptul că marile state își văd de interesul național. Globalizarea este văzută de politicienii de la București ca acest proces prin care noi ne aliniem la anumite valori ale societăților moderne și trebuie să ne aliniem unor politici fără a vedea CINE beneficiază de alinierea noastră.
• Poziția geopolitică a României (în raport cu Balcanii și cu Rusia), precum și resursele acesteia sunt date pe gratis de minunații noștri conducători. Ce avem și ce am putea avea (potențialul național) nu trece nici măcar prin mintea celor care ne conduc și ne-au condus (din acest punct de vedere nu a trecut de 30 de ani).
• M-am bucurat să particip la conferințele din cadrul Universității de Vară de la Izvorul Mureșului, dar mi-aș dori ca discuțiile să fie cu adevărat preluate de București și gândite astfel încât să ajungem să avem un rol în raport cu vecinii și alianțele din care facem parte. (masterand Anania Iordache)

    În vremuri în care inițiativa statului ce ar trebui să fie Român e șubrezită de oameni ce nu pot gândi probleme din perspectivă națională, Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului, cu o tradiție de două decenii, este un spațiu al formării unor elite politice capabile să muncească, fiecare în locul lui, pentru ridicarea neamului românesc.

    Fără o înțelegere a realității în timp și spațiu, geopolitica e pricepută cu mari probleme, iar proiectele strategice sunt fragile. Geopolitica nu poate fi pe deplin înțeleasă fără elementul național (realitatea văzută de la București), raportat în permanență la geografia și istoria neamurilor și teritoriilor înconjurătoare. Toate întâlnirile istorice dintre neamul românesc și alte neamuri, fie ele culturale sau de altă natură, trebuie luate în seamă cu seriozitate, putând fi folosite în interesele strategice ale României.

    Un Stat Românesc trebuie să fie capabil să vadă Întregul, înțelegând esențialul și operând cu posibilitățile puse în context. (Anand Donca)