Păcatele de odinioară au reverberații în prezent

      „Old sins have long shadows” e o zicală englezească. Cu alte cuvinte, trecutul își desfășoară efectele încă în prezent și poate chiar configurează viitorul. Evenimente, idei, concep  care se desfășoară azi au rădăcini în trecut. O idee care străbate secolele sau chiar mileniile este acea de unitate, de topire într-un întreg fără diferențe. O manifestare a acestei idei este concepția teismului generic, a cărui formulă de bază este ceea ce se numește quantum shift fallacy, adică sofismul deplasării cuantificatorului. X are o mamă, Y are o mamă, D are o mamă, Z are o mamă, așadar au aceeași mamă. Acest așa-zis Dumnezeu a fost denumit the hollow God sau the chamelonic Godhead (Joseph P. Farrell).  

        Un alt sofism care susține această construcție – și care e inspirat de ea - este convingerea că atunci că mai multe persoane folosesc termenul de Dumnezeu, Zeu, Gott, etc. se referă la același lucru/aceeași concepție. Când colonelul Michael Aquino declara că el crede într-un Dumnezeu, nu declara că e vorba de Dumnezeu, ci de Lucifer; el era ofițer al forțelor speciale stat-unitiene – și satanist declarat. Sau poate că e vorba de H.G.Wells care și el crede într-un singur Dumnezeu, care era denumit Prometeu. Acest teism generic e produsul ideii de monadă, de unitate absolută, concepție care a pătruns în creștinismul Occidental sub denumirea de simplicitate divină absolută, concepție neoplatonică importată din Plotin via Origen, Augustin etc. și care, când e cercetată îndeaproape, nu este compatibilă cu Revelația creștină

        Efectele ei nu sunt doar pe plan teologic, ci cognitiv, politic, etc. Visele de unificare  pe plan european sau mondial, idea unui monism politic sunt rezultatul unei astfel de concepții devenite inconștiente, dar care e activă.  În termeni să zicem mistici sau religioși, se produce o deformare a înțelegerii căderii din Biblie. Căderea e văzută ca o cădere din unitate, ca o spargere a unității – viziune neoplatonică sau viziune înrudită cu concepțiile unitare din alte arealuri spirituale, în timp ce căderea în sensul ei biblică e cauzată de dorința omului de a se auto-diviniza. 

        Ceea ce decurge din această viziune a monadei este trecerea pe locul doi a diversității și multiplicității care vor fi considerate ca fiind ontologic inferioare. Pluralitatea, individualul, singularul sunt de fapt răul care trebuie anihilat prin întoarcerea la unitate. Distincția, diferența sunt lucruri ontologic secundare, care trebuie înlăturate; ele sunt iluzii, care blochează accesul la adevărul suprem. 

        Ce înseamnă acest lucru pe plan geopolitic sau politic? Încercarea de a impune sau construi o unică religie globală, care va fi cu necesitate abstractă, pentru că va duce la scoaterea din context a termenilor luați din diferite surse. Se petrece astfel o redefinire a termenilor și o falsificare a conținutului diferitelor ontologii pe care le exprimă diferite tradiții spirituale, pe care le numim religioase. Pe plan geopolitic, expresia acestei  dorințe de unitate, a concepțiilor condensate în idea de simplicitate divină absolută, este aceea a statului și guvernului mondial, structură în care sunt topite toate identitățile particulare și care trebuie să producă o uniformizare a gândirii – „unified world mind” cum spune Julian Huxley în opusculul său despre rolul și menirea UNESCO. 

        Astfel de idei există încă din antichitate, la Alexandru cel Mare, la Proclus, dar pot fi întâlnit în secolul al XVI-lea la matematicianul, astrologul, magul și spionul englez John Dee, care își semna documentele cu 007! Și acesta dorea realizarea unei uniunii globale, mondiale sub domnia lui Elisabeta I și crearea unei religii unitare, care să îi aducă împreună pe creștinii de toate felurile, pe evrei, pe islamici. Pseudo-divinitatea teismului generic anulează distincțiile:

„And of course, once the cultural autonomy of the Church was utterly surrendered in that identification of the One of Plotinus with the one God and Father of the Christians, the lines between what were Christian and what was not become increasingly vague and non-existent. With that, the god-in-general was re-enthroned, and with him -or better, It – came the imperative to revision on a massive scale.” 

        Dar acest proiect mai are o trăsătură. Convingerea lui Dee, și nu numai a lui, era că omul poate să își redobândească cunoașterea pierdută odată cu Căderea și că prin eforturile sale poate redobândi starea ante-Cădere și, prin acest proces, se poate grăbi, accelera cea de a doua Venire. În spatele acestor idei și practici, se află ideea de auto-divinizare, dar și crearea unui stat mondial unic, expresie a unei ideologii unice, obligatorii pentru toți.

 Der Herzog von Widukind

Surse

Farrell, J.P. God, History, and Dialectic; The Theological foundations of the Two Europes, and Their Cultural Consequences, vol. I-IV, digital edition, www.lulu.com, 2016.

Louv, J. John Dee and The Empire of Angels. Enochian Magic and The Occult Roots of the Modern World, Inner Traditions, Rochester 2018.