Postul - cale către descoperirea rostului în raport cu neamul

Daca nu postești, intreaba-te ce putere îți lipsește când ai mare nevoie, pentru a o căpăta (prin post). 

Te consideri tare, dar chiar când ai nevoie, ești slab. 

Ești capitalist de succes, "te descurci", dar descurcăreala este și marea slăbiciune a capitalismului românesc, pentru că nu are nicio misiune. Pentru conștiința misiunii tale din poziția pe care o ai, trebuie să recapeți acces la transcendent. O treaptă e postul. 

Sau: ești un student silitor - mai degrabă studentă. Ai deja două facultăți, dacă nu ești cel puțin la al doilea master. Deja „te bucuri” de primii bani relativ consistenți. Începi să-ți faci un făgaș în viața socială, dar realizezi că lipsește rostul. Încă ai energia ambiției - ești mai bărbată decât majoritatea colegilor de sex masculin, și acesta e încă un motiv de însingurare, dar „încă nu te preocupă”, ești „independentă” (însingurată?). 

 A posti e altceva decât a mânca pe sponci. Postește și îți vei găsi rostul. Dacă vrei mai mult decât prezent, vezi ceata postitorilor care se roagă pentru noi după ce a trecut prin pușcăriile comuniste. Și așa vei ajunge să ai nu doar un loc al tău, vei simți că ai o misiune. Etc. Și așa România va fi un proiect al nostru, al tuturor, „un proiect de Țară”).

prof. univ. dr. Radu Baltasiu