Sociologie în Rânduială

Artă și creștinism (Crainic și Hegel) Nichifor Crainic transmite generației de astăzi în „Nostalgia paradisului” următoarele: 1. să reacționeze - cel mai important: „Nimic din ceea ce e spirit și din ceea ce constituie activitățile lui nu-i poate rămâne indiferent”. Un creștin ar trebui să reacționeze de fiecare dată la ceea ce împiedică desfășurarea spiritului (și nu doar manifestarea spirituală, care e cuprinsă în idee); 2. religia reprezintă disciplina morală a vieții în „vederea găsirii fericirii de dincolo de moarte”; 3. iar disciplina în artă este „măsura” autonomiei artei. Arta poate fi despre orice, însă nu oricum. Așa cum susține marele teolog, arta fără disciplină e ca apa turnată în nisip, care dispare și nu prinde nici o formă, pe când disciplina în artă, dincolo de dimensiunea morală, induce/crează/reprezintă o idee (când zic idee, mă refer nu la orice ne trece prin cap, ci la ce are legătură cu ridicarea omenirii) [1].  Adâncind problema artei, Nichifor Crainic constată c